Nebunie, haos, organizare zero!
Astea erau cele mai auzite (sau mă, rog, văzute, că eram toți pe fb) cuvinte după 13 martie 2020, când am intrat cu tot capul înainte în învățământul universitar exclusiv online.
Si chiar a fost un haos.
Well, dar cum a fost pentru mine, ca student experienta orelor online?
Ei bine, a fost una “si cu bune si cu rele”.
Părțile mai puțin bune au fost acelea că nu mai ai vibe-ul ăla din sala de curs/seminar, e mult mai greu să stai concentrat în fața laptop-ului atâtea ore fără să fii “distras”, calitatea interacțiunilor cu prietenii/colegii de la facultate e, din nou, mult mai slabă. Dar cel mai nașpa e că simți că faci ceva “de nevoie”, că trebuie și nu mai ai nici acel mini dram de voință pe care îl aveai înainte. Mie mi-a plăcut încă din primul an de licență să merg la facultate. Dar nu pentru ore neapărat, ci pentru că acolo îmi erau prietenii, activitățile extra și pentru că învățam ceva zilnic – de la profi sau colegi, tot învățam ceva.
De kilogramele în plus adunate în timpul lockdown-ului nu mai zic nimic. 😀
Părțile bune sunt alea în care puteai (și încă poți) să dormi mai mult, ai timp mai mult (sau mai puțin, că așa am avut senzația că a fost) și pentru altceva. Și da, mulți au profitat de naivitatea unor profesori pentru a câștiga un punct sau două în plus la examene. Dar situația de semestrul ăsta nu mai e așa roz pentru “free riders”. Din discuțiile cu unii profesori, am înțeles că ne-au pregătit “surprize”, mai ales pe la mate. 😉
Pro Tip: dacă ai frați/surori mai mici – “leagă-i” într-o cameră separată (precum mi-a sugerat un professor semestrul trecut. 😀 ) sau ia-ți o pereche de căști, că o să ai nevoie.
Dacă e să-ți dau un sfat, e acela în care-ți sugerez să faci și altceva, nu doar facultate online. Apucă-te de un proiect personal, intră într-o asociație studețească, ceva, pentru că, la urma urmei… toată treaba asta cu online-ul nu va dura la nesfârșit și nu vrei să ajungi în ziua aia și să te simți frustrat că nu ai învățat nimic și nu ai făcut nimic. Acum mai mult ca niciodată, voința este pusă mult mai tare la încercare pentru că tenațiile sunt mai mari, însă există viață și după online.
Dar eu nu dau sfaturi, așa că faci cum știi mai bine. 🙂
Pe partea cealaltă, cea administrativă – au fost goluri mari de acoprit, iar o bună parte au fost acoperite. Însă, cum am mai zis, întotdeauana este loc de mai bine. Și nu pot decât să le mulțumesc “cârcotașilor” de pe bară, căci fără ei, lumea s-ar plafona. 😊
Pentru studenții din anul I – pentru voi este cel mai greu, vă cred și îmi dau seama. Informații care se bat cap în cap, că sunt cămine, că nu sunt, că facem online și voi abia așteptați să plecați de acasă…știu ce ziceți. Însă dacă alegem să fim puțin mai optimiști, poate se va termina curând cu online-ul și ne vom întoarce înapoi prin Copou.
E ironic, nu? Toată lumea spunea înainte de pandemie că ar vrea mai multe lucruri digitalizate, am ajuns aici, forțați și acum vrem înapoi… 😀
Foarte probabil că în momentul când ajungi aici ai terminat cu prima zi de cursuri online.*
LE: dacă ai avut noroc*, o bună parte dintre colegii de la FEAA nu au făcut azi, pentru că au fost probleme cu cei de la Microsoft România. Dar cu calm, se vor rezolva toate. Chef de studiat să fie. 🙂
Dacă vrei să îmi spui cum ți s-a păruti sau poate ai o întrebare/o propunere te aștept în privat pe facebook sau aici, în secțiunea de comentarii.
Cam atât.
Sper că te-am ajutat,
Vlad
